Ţie… in memoriam

 

last_man_standing

Din lumea nebună,

Cei simpli dispar,

În cer se adună,

Zâmbind cu amar…

 

Şi nu e o dramă,

E-adeverit:

Persoana umană

E de-nlocuit!!!

 

Dar totuşi există

Înc-o-ntrebare

De ce moartea-i tristă?

De ce-i întristare?

 

De ce-i întuneric

Şi prea multă noapte,

Când, tot mai sferic,

Lumina-i aproape?

 

De ce este ură,

Şi praf, şi noroi?

De ce-i incultură

Atâta în noi?

 

De ce, dacă totuşi

Modelele sunt,

De ce încă viruşi

Mocnesc pe pământ?

 

De ce este seară?

De ce este zi?

De ce mai amară

Fiinţa ne îi?

 

Acestea toate

Găsi-vom răspuns

Dar nu se mai poate

Când şi tu eşti străpuns

 

Cu-aceeaşi durere

Ce mulţi o tot cer

„La revedere!”

E drumul spre cer!

4 comentarii »

  1. Gabiuta ta Said:

    Versuri care exprima o realitate!

  2. ana Said:

    „Supravieţuiesc.
    Şi scriu.
    Şi iert.
    Şi iubesc.
    Şi sper.
    Şi mi se pare
    că aş putea-o lua,
    oricând,
    de la capăt.” (Adrian Păunescu)
    … de câte ori citim, el scrie întru odihna paginilor albe ce se aştern ca fulgii în inima noastră.


{ RSS feed for comments on this post}

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: