Sfântul Apostol Andrei – ocrotitorul nostru

sf-ap-andreiViaţa

Andrei era fratele mai mic al Sf. Ap. Petru. Amândoi erau originari din Betsaida Galileii, localitate situată pe malul Lacului Ghenizaret, fiind de profesie pescari.

Deși Sfântul Apostol Andrei era iudeu, numele său derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „curajos”, „bărbătesc”. (Posibil să fie preluat ca nume datorită pregătirii sale intelectuale – vezi episodul cu elinii care cer să fie primiţi de Mântuitorul – sau a virtuţilor sale).

Andrei a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, împreună cu Filip şi este cel care Îl recunoaşte pe Iisus Hristos ca Mesia Cel prezis de prooroci.

Tot el îi aduce la Mântuitorul pe fratele său, Petru şi pe Prietenul său, Filip (Natanael).

De aici provine caracterizarea lui Andrei ca „cel dintâi chemat” dintre apostoli.

Alte menţiuni ale Sf. Andrei în Evanghelie:

Era unul dintre ucenicii apropiaţi ai Mântuitorului, dar era smerit, neieşind în evidenţă în dauna celorlalţi apostoli.

Totuşi, Sfânta Scriptură îl menţionează pe Andrei la înmulţirea pâinilor şi a peştilor (Ioan 6, 8-9) şi după  Învierea lui Lazăr (Intrarea în Ierusalim) când, împreună cu Filip, îi spune Mântuitorului Hristos că niste elini (greci) veniţi în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paştelui iudaic, doresc să-L vadă (Ioan 12, 20 – 22).

 

Propovăduirea Sf. Andrei

I. Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi ar fi continuat peregrinarea, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. După aceea, s-a întors în Grecia, consolidând comunitățile creștine înființate de Apostolul Pavel și de alți Apostoli, ajungând pâna în Peloponezul grecesc, în oraşul Patras. Acolo a murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X (adică litera grecească H – începutul cuvântului „Hristos”).

 

II. Potrivit tradiţiei teologilor şi istoricilor,  Sfântul Apostol  Andrei a  fost  primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci.

În Istoria bisericească, Eusebiu de Cezareea (+ 339/340) afirmă: „Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Pârtia, lui Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia”.

Calendarul gotic (sec. al IV-lea) şi Martirologiile istorice occidentale (sec. VIII-IX) susţin şi ele ipoteza misiunii Sf. Andrei în Sciţia.

Tradiţia că Sfântul Apostol Andrei a predicat la sciţi a fost reluată şi de scriitori bisericeşti. De exemplu, călugărul Epifanie (sec. VIII), în „Viaţa Sfântului Apostol Andrei”, afirma că între popoarele evanghelizate de el se numărau şi sciţii.

Sinaxarul Bisericii constantinopolitane menţionează că Andrei „a predicat în Pont, Tracia şi Sciţia”. După un alt izvor, păstrat în acelaşi Sinaxar, Sfântul Apostol Andrei ar fi hirotonit că episcop la Odyssos sau Odessos (Varna de azi), pe ucenicul său Amplias, pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în fiecare an la 30 octombrie. Probabil este Amplias cel amintit de Sfântul Apostol Pavel în epistola către Romani (16, 8).

Există referiri scrise cu privire la trecerea Sf. Andrei pe la noi, la predica lui către populaţia scitică, cum ar fi cele ale lui Tertulian, care îl citează pe Origen, Justin Martirul etc.

 

Mărturii ale prezenţei Sf. Ap. Andrei la strămoşii noştri – Peştera Sf. Andrei

Prezenţa colindelor, a legendelor, a obiceiurilor româneşti închinate Sfântului Andrei, întăresc credinţa că acesta a vestit Evanghelia lui Hristos în ţara noastră. De asemenea, numeroasele antroponime, toponime, hidronime etc. din zona Dobrogei arată urmele Sf. Andrei.

Iată un exemplu: locul unde a vieţuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc poartă numele şi este Peştera Sf. Andrei.[1]

 

Mărturii ale prezenţei Sf. Andrei în zona Galaţiului – Dunărea de Jos

Potrivit cercetătorului Dumitru Manolache, Sf. Andrei, „după ce a ajuns în Asia Mică, a trecut prin nordul Mării Negre, făcând misiune în zona Nistrului, unde azi există o salbă de mănăstiri rupestre, apoi a coborât spre cetăţile greceşti de pe malurile Pontului Euxin. Fără îndoială, a intrat pe gurile Dunării şi a ajuns în zona Galaţiului. Zona Galaţiului, fostul judeţ Covurlui , are cele mai multe tradiţii andreiene, chiar mai multe decât Dobrogea.

După ce a trecut prin cele mai importante cetăţi-porturi de la Marea Neagră, a poposit suficient timp în această peşteră care îi poartă numele, din com. Ioan Corvin, jud. Constanţa. Balada Peşterii Sf. Andrei are trei straturi de informaţii. Cel mai vechi face referire la nişte sfinţi existenţi înainte de sosirea lui Andrei, sfinţi care i-au pus la dispoziţie o casă. Abia după ce apostolul este recunoscut ca purtător al cuvântului Domnului, casa lui Andrei devine schit, deci un loc sacru, şi de aici misiunea s-a desfăşurat, la fel ca în toate celelalte locuri pe unde a mers, în cercuri concentrice. Şi-a trimis ucenici sau chiar a mers personal în întreaga zonă. A făcut misiune atât pe malul drept al Dunării, cât şi pe cel stâng, hirotonind preoţi şi episcopi.

Eu cred că un al treilea cartier general al Sf. Andrei era cel din zona Galaţiului. Să nu uităm că la Bărboşi, chiar în apropierea oraşului Galaţi, în castrul roman de acolo, a fost descoperit primul creştin cunoscut cu numele de la noi din ţară: Inocens, ale cărui rămăşiţe pământeşti au fost până în decembrie 2008 găzduite de Muzeul din Galaţi şi care, prin stăruinţa ÎPS Arhiepiscop Casian, au fost aşezate în capela catedralei episcopale.

Putem aşadar să spunem că, în mod cronologic, în zona Galaţiului a fost primul cartier general al Sf. Andrei, apoi al doilea la Peştera care-i poartă numele, iar al treilea undeva în apropiere de ceea ce unii cercetători numesc cetatea Helis, pe Ialomiţa, între Slobozia şi Călăraşi, la Copuzu. În această localitate există o tradiţie unică în ţară, numită al doilea botez şi practicată în noaptea Învierii. Bătrânii revendică acest obicei de la Sf. Andrei.

În ţară sunt tot felul de alte tradiţii. Cert e că misiunea Sf. Andrei, după părerea mea, a fost de amploare şi de durată, având în vedere că-i prezent în tradiţii care şi azi, în multe sate de la noi, sunt păstrate cu sfinţenie. Şi ar mai fi de reţinut un lucru, consemnat tot de tradiţie: când se afla în nordul Mării Negre, i S-a arătat Hristos în vis şi i-a spus să lase misiunea de acolo, pentru că „sciţii te aşteaptă!”. Atunci a plecat către zona Dobrogei.”

De asemenea, tradiţiile locale menţionează faptul că Sf. Ap. Andrei ar fi întemeiat o biserică pe malul Siretului, în localitatea gălăţeană numită astăzi Şerbeşti.

Se crede că Sf. Ap. Andrei ar fi ajuns până în zona Argeşului. La Mănăstirea Nămăieşti se consemnează o legendă potrivit căreia o icoană a Maicii Domnului zugrăvită de Sf. Ev. Luca ar fi fost adusă de Sfântul Apostol Andrei, care a propovăduit în Dobrogea şi a plecat apoi spre Dacia Superioară, oprindu-se în dreptul unei grote unde se zicea că ar trăi un preot păgân. În dorinţa de a-l creştina pe acesta, Sfântul Apostol Andrei ar fi intrat în grotă, dar negăsind pe nimeni le-ar fi spus celor cu care călătorea: „Nemo est” (Nu este nimeni), de unde şi numele de Nămăiesti. A lăsat însă icoana în această grotă, în partea de nord, aproximativ în acelaşi loc în care se afla acum în biserica mănăstirii.

Potrivit Mitropolitului Nicolae al Banatului, în propovăduirea sa pe meleagurile patriei noastre, Sf. Ap. Andrei ar fi fost însoţit de Sf. Asp. Filip, prietenul şi concetăţeanul său.

 

Martiriul

În perioada ultimă a vieţii a ajuns la Patras, unde a reuşit să o convertească pe Maximila, soţia lui Egheas, conducătorul roman al cetăţii, motiv pentru care a fost torturat, martirizat, răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X (prima literă grecească a numelui lui Hristos), care poartă denumirea de „crucea Sf. Andrei”. A fost înmormântat iniţial la Patras, chiar pe malul mării.

În oraşul Patras sunt două mari biserici legate de Sfântul Apostol Andrei: biserica cea veche, ridicată pe locul martiriului sau, şi biserica cea nouă – catedrala oraşului.

Biserica cea veche a oraşului, ridicată în imediata apropiere a bisericii celei noi, a fost construită între anii 1836-1843. Lângă această biserică veche se afla şi „fântâna Sfântului Andrei”, încă un loc în care credincioşii vin cu mare evlavie. Conform tradiţiei locului, acesta era locul în care Sfântul Apostol predica „Vestea cea Bună”.

Biserica cea nouă a oraşului, de factură bizantină, a fost întemeiată în anul 1908 de către regele George I, fiind sfinţită în anul 1974 de către mitropolitul oraşului, episcopul Nicodim. Biserica Sfântul Andrei din Patras, este cea mai mare biserică din Balcani, în interiorul ei putând încăpea un număr de 5.500 de credincioşi.

În biserica Seminarului Teologic din Galaţi, în naos este pictat, în 8 scene, viaţa Sf. Ap. Andrei, de la începutul propovăduirii Domnului Hristos şi până la moartea sa mucenicească.

 

Sfintele moaşte

Pe la anul 350 împăratul Constanțiu al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare) duce moaștele sfântului Andrei la Constantinopol si le așază în Biserica Apostolilor. Acestea se păstreaza întregi până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul cedează rugăminților locuitorilor din Patras si le înapoiază capul sfântului Andrei. În anul 1208, în timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462 au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. În secolul al XV-lea Papa Pius al II-lea a mutat relicvele sfântului Andrei în catedrala Sfântul Petru de la Roma. În anul 1964 capul sfântului Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras.

 

Aducerea moaştelor sale la Galaţi

Din Patras, moaştele Sf. Ap. Andrei nu au mai ieşit în pelerinaj decât în două locuri Rusia şi Ucraina. Abia în anul 1996, timp de 7 zile (12-19 octombrie), ele au venit în România. Evenimentul s-a datorat Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi cu încuviinţarea Sf. Sinod al Bisericii Greciei şi cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Nicodimos de Patras.

Racla cu capul Sf. Ap. Andrei a fost adus, mai întâi la Iaşi, la Catedrala mitropolitană, iar în noaptea de 16-17 octombrie 1996 moaştele Sf. Andrei au fost la Catedrala din Galaţi, a Arhiepiscopiei Dunării de jos, pe atunci Episcopia Dunării de Jos.

În data de 19 octombrie 1996, sfintele moaşte însoţite de delegaţia din Grecia s-au întors în Patras.

În anul 2011, la Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou Ocrotitorul Bucureştilor, după 15 ani, a fost adusă şi la Bucureşti pentru prima dată la racla cu sfintele moaşte ale Sfântului Andrei, Ocrotitorul României.

 

Sf. Ap. Andrei – ocrotitorul României

Poporul nostru s-a născut, deopotrivă, român şi creştin. El a primit crestinismul direct de la un Apostol al Mântuitorului – Sf. Ap. Andrei, dar nu a fost o convertire în masă a populaţiei, ci o naştere nouă, a unei naţiuni cu tot cu credinţa sa. Noi nu am fost încreştinaţi de alţii şi ne-am menţinut credinţa noastră de la început.

De aceea, poporul român nu are o data fixă a creştinarii, procesul de primire a Evangheliei desfasurându-se începând cu primul secol, pâna către secolele IV-V.

Popoarele vecine nouă s-au încreştinat mult mai târziu:

–          Primele încercări de creştinare a sârbilor au avut loc la începutul secolului al VII-lea, dar creştinarea în masă s-a produs în secolul al IX-lea.

–          Creştinarea oficială a bulgarilor are loc în anul 864, sub tarul Boris Mihail I (852-889), dar creştinismul pătrunsese încă din secolul al VII-lea.

–          În Rusia, creştinismul a pătruns, potrivit tradiţiei, prin Sfântul Apostol Andrei. Dar ruşii, sub această denumire (că urmaşi ai veregilor scandinavi), sunt cunoscuţi abia în secolul IX. Creştinare oficială a ruşilor s-a petrecut la anul 988, sub cneazul Vladimir.

–          Ungurii, aşezaţi în secolul X în Câmpia Panoniei, primesc creştinismul datorită influenţei populaţiei române din Transilvania şi prin misionari de la Bizanţ. La cererea căpeteniilor ungare Bulcsu şi Gyula, botezaţi în Constantinopol, patriarhul ecumenic trimite în „Turkia” (denumirea data Ungariei de bizantini) pe episcopul sfânt Hieroteos. Către anul 1000, sub regele Ştefan cel Sfânt (997-1038), datărită politicii, ungurii îmbrăţişează catolicismul.

Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 că sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roşie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”.

Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească naţională.

Abia în 2012, Sf. Ap. Andrei a devenit sărbătoare legală naţională în ţara noastră.

Este un lucru minunat această sărbătorire, pentru că, mai înainte de sărbătoarea naţională a unităţii statului nostru (1 decembrie), sărbătorim pe cel care ne-a adus această credinţă adevărată şi frumoasă nou, românilor. Iar românii din Ardeal, care nu au avut prea multă tangenţă cu Sf. Ap. Andrei, sărbătoresc pe un alt mare Andrei – Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, canonizat la 29 octombrie 2011, prilej cu care au fost aduse, pentru prima dată şi în Ardeal, moaştele Sf. Ap. Andrei.

Aşadar, Sf. Andrei este un sfânt al unităţii, iar 30 noiembrie, este prilej de unitate sfântă a tuturor creştinilor români.

Sf. Andrei este iubit şi cinstit nu numai de noi, românii. El este patronul spiritual al Scoției (steagul scoțian chiar reprezintă crucea sfântului Andrei), al Greciei (alături de Sf. Ap. Pavel), al Rusiei şi al Ucrainei, al Spaniei, al Siciliei. De asemenea, este patronul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc.

 

Galaţiul – primul oraş din România închinat Sf. Andrei

Toată această renaştere a cultului Sf. Ap. Andrei în întreaga suflare românească se datorează, în principal, oraşului Galaţi. De ce? Iată câteva motive:

–         La Galaţi, pentru prima dată în ţară, o instituţie de cultură şi educaţie a luat ocrotirea Sf. Ap. Andrei. Este vorba de Seminarul Teologic din Galaţi, care în anul 1908, la propunerea Episcopului Pimen Georgescu al Dunării de Jos, Regele Carol I încuviinţează ca această şcoală să poarte denumirea şi ocrotirea spirituală a Sf. Ap. Andrei;

–         În anul 1992, tot Galaţiul este primul oraş din ţară care a luat, în mod oficial, patronajul spiritual al Sf. Ap. Andrei. În ședința festivă a Consiliului Municipal Galaţi din data de 6 noiembrie 1992, s-a adoptat hotărârea oficială ca Sf. Ap. Andrei să devină ocrotitorul oraşului Galaţi.

Aşadar, în anul 1992 s-au sărbătorit pentru prima dată, Sărbătorile Sf. Ap. Andrei la Galaţi sau, mai laic, spus, Serbările oraşului[2];

Trebuie să amintim că ideea unei sărbători a orașului nostru nu este nouă. În anii 1930-1940, se sărbătorea, dar nu la dată fixă, „Luna Galaților” – e drept, fără componenta spirituală  de acum, dar cu manifestări culturale, economice, artistice, sportive și distractive diverse, de o fervoare care aducea Galațiul, timp de o lună de zile, în atenția națională și polariza întreaga activitate a unui oraș care încă regreta anii de glorie ai port-francului, când fusese „Coroana Moldovei”. Ideea „Lunii Galaților” a aparținut atunci unui ziarist,  eminent om de cultură și poet, George Mihăilescu (a scris și patru spectacole de revistă care s-au jucat la Teatrul Central în beneficiul Societății „Urechia”), directorul și patronul ziarului „Acțiunea”, președintele Sindicatului Ziariștilor din Galați. Un om care, de multe ori singur, fără sprijinul autorităților municipale, reușea să organizeze totul și să se implice, nu numai profesional, ci și social într-o antrepriză atât de vastă. El a fost și vice președintele Federației Generale a Presei de Provincie, al cărui prim congres a avut loc la Galați, în 1933, iar în anii următori invita reprezentanți din toată țara ai acestei federații, oameni de cultură la vremea aceea, să participe la manifestările prilejuite de „Luna Galaților”. Bineînțeles, la aceste manifestări participau și preoți care se implicau efectiv în viața socială și culturală a urbei, oficiind și slujbele religioase cu care pornea fiecare început.

–         În oraşul Galaţi, pentru prima dată, o instituţie medicală a luat ocrotirea Sf. Andrei. Este vorba de Spitalul Judeţean de Urgenţă – 1991. Astăzi, există şi alte instituţii şi biserici din Galaţi închinate Sf. Andrei: Seminarul Teologic (sfinţirea bisericii s-a făcut în anul 1998), biserica Sf. Andrei de pe Platforma siderurgică Arcelor Mittal (2002), biserica Spitalului Judeţean (2008), ASCOR Galaţi şi Liga Studenţilor Galaţi (1996) etc.

–         Oraşul Galaţi a primit, în anul 1997, la un an de la aducerea moaştelor Sf. Andrei la Galaţi, „Ordinul Sf. Ap. Andrei” din partea Mitropolitului Nicodim de Patras.

–         Pe data de 12 octombrie 2000, Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi a fost sfinţită de către un sobor de ierarhi în frunte cu PF Patriarh Teoctist şi SS Patriarh Ecumenic Bartolomeu I (urmaşul în tron al Sf. Ap. Andrei), prilej cu care a primit şi al doilea hram – Sf. Ap. Andrei;

–         Al doilea hram al Catedralei Mântuirii Neamului din Bucureşti va fi cel al Sf. Ap. Andrei. Aceasta se datorează ÎPS Casian, care în numele credincioşilor de la Dunărea de Jos, a propus Sf. Sinod această dorinţă;

–         De-a lungul anilor, la prăznuirea Sf. Ap. Andrei au avut loc numeroase activităţi educaţionale, culturale, filantropice, misionare, iar oraşul nostru a primit numeroşi invitaţi de renume, atât din ţară, cât şi din străinătate, ceea ce a făcut ca oraşul acesta să fie numit cu adevărat „inima României” pe 30 noiembrie sau „Capitala internaţională a Sf. Ap. Andrei”.

Sărbătorile Sf. Andrei la Galaţi

Anul acesta se împlinesc 20 de ani de sărbătorire oficială a Sf. Ap. Andrei.

Cu acest prilej, vor fi aduse spre închinare moaştele Sfântului Cuvios Patapie şi ale Sfântului Ierarh Luca al Crimeii, din Grecia, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, de o delegaţie condusă de Înalt Preasfinţitul Mitropolit Dionisie de Corint.

În cadrul manifestărilor dedicate Sfântului Apostol Andrei, în data de 28 noiembrie a.c. va fi oficiată slujba de resfinţire a Bisericii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Galaţi, iar de la ora 12:00 va avea loc slujba de binecuvântare pentru începerea slujirii la Capela „Sfinţii Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan” din incinta Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii din Galaţi.

Joi, 29 noiembrie, la Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” se va desfăşura simpozionul ştiinţific „Tânărul creştin, mărturisitor al puterii de vindecare sufletească şi trupească prin Taina Sf. Maslu”. În aceeaşi zi, cu începere de la ora 17:00, la Teatrul Muzical „Nae Leonard” din Galaţi se va desfăşura concertul de muzică bisericească „Toată suflarea să laude pe Domnul”.

În ajunul hramului, la ora 18:00, la Catedrala arhiepiscopală şi în toate bisericile din municipiu va fi săvârşită slujba de Priveghere închinată Sfântului Apostol Andrei.

Vineri, 30 noiembrie, în Catedrala arhiepiscopală, Sfânta Liturghie va fi oficiată de ierarhi invitaţi, cu participarea oficialităţilor locale şi a credincioşilor din municipiile Galaţi şi Brăila.


[1] Se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judeţul Constantă. În actuala biserica din peşteră, în pronaos, într-o nişă, se afla un fel de pat, scobit iniţial în piatră, despre care tradiţia spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. În vara anului 1944, Peştera transformată în biserică a fost sfinţită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele ruseşti invadatoare au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dincă, biserica a fost refăcută şi redată cultului. Astăzi, mii de credincioşi vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei.

[2] DOCUMENT

Învredniciţi de darul cel mai sfânt al Evangheliei Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, întrupat de la Duhul Sfânt, din Preasfânta Fecioară Maria pentru noi, oamenii, şi pentru mântuirea noastră;

Aleşi fiind încă din primul secol creştin de nespusa Sa iubire de oameni, prin trimiterea în locurile noastre, la străbunii neamului românesc, a celui dintâi chemat la apostolie, Sfântul Apostol Andrei;

Primitori cu bucurie ai mesajului păcii, iubirii şi împăcării între oameni prin propovăduirea adevărului vieţii celei noi în Hristos şi în Biserică de către Sfântul nostru evanghelizator Andrei;

Păstrători şi împlinitori în viaţa de două ori milenară a neamului nostru ai chemării acesteia, prin râvna, jertfa şi fidelitatea neîntreruptă a românilor adăpostiţi sub streaşina bisericuţelor modeste, dar pline de Taina sfântă a împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului Hristos, încurajarea, îmbărbătarea şi mângâierea cea mai mare în timpuri grele şi bune;

Regăsiţi în libertate cu toții, în Biserică, în ciuda a cinci decenii de aspră persecuţie ateo-comunistă, care nu a cruţat nici pe slujitori şi nici pe credincioşi, mulţi fiind aruncaţi în întunecoasele locuri de tortură şi martiriu din lagăre şi închisori pentru mărturisirea Evangheliei;

Împreună cu tot poporul creştinesc, noi, fiii Bisericii mamei naționale Ortodoxe Române din marele oraş de la Dunărea de Jos, auzind chemarea păstorului nostru, Arhiereul Casian, ne-am întrunit la 6 noiemrie 1992 în şedinţa publică a Consiliului nostru Municipal, ales liber şi democratic şi binecuvântat de Prea Sfinţia Sa Episcopul şi, în unanimitate, am hotărât:

Începând cu binecuvântata zi de 30 noiemrie 1992, municipiul Galaţi ia ca patron spiritual pe Sfântul Apostol Andrei, sub a cărui ocrotire duhovnicească să stea până la sfârşiturl veacurilor.

Luând drept martor pe Bunul şi Atotputernicul Dumnezeu, aşezăm, liberi şi neconstrânşi de nimeni, în numele urbei, semnăturile noastre pe acest duhovnicesc, istoric şi sfânt hrisov, care se adaugă astăzi celor vechi păstrate de la voievozi, ca mărturie a credinţei curate a gălățenilor şi a statorniciei lor dovedite în mod cu totul special de unul dintre cele mai vechi documente creştine de pe pământul românesc, descoperit aici, la Dunărea de Jos, la Barboşi, şi anume mormântul lui Innocens, purtând cruce de aur, cu datare încă din veacul al treilea creştin.

Următori pildei străbunilor, să ne învrednicească Dumnezeu, prin Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul oraşului Galaţi, să împlinim mesajul creştinesc al Evangheliei păcii şi iubirii de oameni prin ataşamentul faţă de dreapta credință ortodoxă în Biserica noastră strămoşească, spre a lăsa generaţiilor viitoare tezaurul nemuritor al valorilor creştine fără nici o ştirbire, nici istorică, nici culturală, nici morală.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

 

Episcopia Dunării de Jos                       Primăria Municipiului Galaţi

+Casian Gălăţeanul                               Ing. Eugen Durbacă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: