Archive for Septembrie, 2012

Să nu ne uităm Luminile!

Poetul, scriitorul, traducătorul și publicistul român Romulus Vulpescu s-a stins… Dar rămâne după el, Lumina pe care a izvorât-o din viaţa sa!

Spre nemurire, două memento-uri notabile:

1.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură, sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un târziu,
Pe-o nepermis de joasă treapta tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare.

 

2.

Plecară cărţile din casă

pornind pe ultimul lor drum,

iar stinsul filelor parfum

şir de-ncăperi golite lasă.

De raft, şi-o gioarsă de volum

se-agaţă şi nu vrea să iasă;

absenţa cărţilor apasă

ca un banal regret postum.

Confraţii ce-mi veghează visul

sînt strămutaţi în empireu,

şi-acum constat la rîndul meu

cît de zadarnic mi-a fost scrisul.

Măcar sper, des­tră­mat în moarte,

să mă prefac în colb de carte.

Anunțuri

Crucile

Înspre tărâmul celălalt,
E loc închis cu gard înalt;
Dar am văzut, printre uluci,
Atâtea cruci, atâtea cruci…
Părea tot locul ţintirim,
Păzit cu zbor de Heruvim,
Cu cruci de piatră, albe, mari,
Cu cruci de brad şi de stejar.
Şi cruci de-argint şi de oţel
Cerneau lumină peste el,
Iar cruci de aur şi de fier
Sclipeau ca semnele pe cer.
Atâtea cruci mi s-au părut
Că toate una s-au făcut.
O cruce mare strălucea,
Sub greul ei un om zăcea.
Tu cum de poţi să le mai duci,
Atâtea cruci, atâtea cruci?…

Maica Teodosia Laţcu

Versuri în ritm anost

 

Tu pleci,

Eu stau;

Mă strigi,

Nu vreau;

Mai crezi,

Eu plâng –

Acelaşi mod nătâng…

Eu tac,

Tu chemi;

Eu mut,

Te temi;

Nu ştim

Apoi,

Care e drumul înapoi!

De-ar fi

Să vii

Să fim

Noi doi:

Eu – pururi tină;

Tu – veşnici ploi.