Despre omenie – Cuvânt la Duminica a IV-a după Paşti (a vindecării slăbănogului de la Vitezda)

Hristos a înviat!

Iubiţii mei,

Iată că au trecut aproape patru duminici, patru săptămâni de la Învierea noastră împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos şi parcă ne simţim din nou, întinaţi, depărtaţi de Cuvântul Sfânt, de Lumina caldă şi curată a Domnului înviat… Parcă ne-am întors iarăşi la îndeletnicirile noastre obişnuite, la slujbele noastre de fiecare zi, şi parcă suntem din nou slăbiţi, iritaţi, prăfuiţi de zgura acestei tumultoase lumi.

Parcă simţim cum nu ne mai găsim rostul, cum fuge pământul de sub picioare, cum nimic nu ne mai încântă, cum orice chip şi cuvânt ne provoacă iritare şi tristeţe! Parcă simţim cum am pierdut iarăşi un tren, deodată cu depărtarea de Hristos, cum iarăşi stăm într-o gară pustie, cum nu este nicio persoană care să ne ajute, să ne aline puţin durerile mute, care să ne înţeleagă şi care să ne sprijine puţin!

Aşa se fi simţit şi bolnavul de astăzi, pe care toţi l-am văzut stând singur la scăldătoarea Vitezda.

Dragilor,

Acum ceva timp în urmă, în Duminica a doua din Postul Mare, am văzut cum în faţa Mântuitorului Hristos i s-a adus un om la fel de bolnav, la fel de slăbănogit, adică neputincios, paralizat chiar, de către patru oameni – patru prieteni care nu s-au lăsat învinşi de îmbulzeala dimprejurul Mântuitorului. Cu orice risc (mai cu seamă de mustrarea gazdei, dar probabil şi al Domnului), au stricat tavanul locuinţei şi au coborât astfel, în faţa Doctorului celui veşnic şi Atotputernic pe prietenul lor, cerând vindecarea sa. Şi, pentru credinţa acelora, Domnul Iisus Hristos l-a tămăduit îndată, iar cel ce fusese slăbănog plecase acasă singur, pe picioarele sale, ducându-şi patul său, ca mărturie a minunii întâmplate.

Dar astăzi, de ce un alt slăbănog stă singur la scăldătoarea Vitezda, de ce nu este băgat în seamă, de ce trec toţi pe lângă el sau poate chiar peste el, înmulţind durerea fizică şi sufletească a acestuia? De ce, după Învierea Domnului parcă există aceeaşi răceală, aceeaşi nepăsare, aceeaşi atitudine ostilă sau indiferentă faţă de o asemenea categorie de oameni?

Deşi era plin de lume, deşi aproape că nu aveai loc acolo, aproape de apa vindecătoare, iată că nimeni nu avea interes faţă de cel „de aproape”, faţă de cel aflat în suferinţă, faţă de cel, poate, mai neputincios decât el. Aşa cum este şi acum, şi atunci, în secolul I al erei noastre era o lume egoistă, lacomă, hapsână, gata de a înghiţi avidă primii stropi de vindecare pe care îngerul Domnului îi aducea atât de rar.

Aşa se întâmplă şi cu noi: suntem doritori, uneori, de darurile lui Dumnezeu, participăm mai des la sfintele slujbe din Postul Mare şi de Paşti, suntem entuziaşti, ne bucurăm, strigăm de fericire, ne îmbrăţişăm, poate că şi iertăm sincer pe cei ce ne-au greşit, dar ne întoarcem prea repede în tumultul lumii, în cotidian, ne lepădăm prea repede de Binefăcătorul nostru şi rămânem şi noi goi, fără a avea un om care să ne readucă înapoi la scăldătoarea iertării, a vindecării şi a renaşterii din păcat.

La fel ca şi atunci, şi acum, îngerul Domnului vine doar o dată pe an să ne învie şi pe noi, şi noi parcă rămânem la fel de invidioşi, de orgolioşi, de nesinceri cu noi, de dispreţuitori faţă de alţii, şi nu dobândim nici alinarea lui Hristos, nici mulţumirea altora… Rămânem fără nimic, strigând şi noi că nu este nimeni care să ne facă dreptate, mângâiere ori ridicare din starea grea de păcat.

Este de condamnat o asemenea atitudine, un asemenea vicleşug, păcălindu-l pe Domnul Iisus Hristos de fiecare dată, adică promiţându-i că ne schimbăm viaţa, dar când apare vreo plăcerea materială, lumească, Îl lăsăm trist şi singur, plecând în desfătarea noastră! De aceea, nici noi nu găsim Omul care ne să aline, pentru că şi noi Îl lăsăm pe Domnul singur şi, implicit şi pe cei pe care El îi iubeşte!

Dar iată că nu toate rămân în logica noastră!

Domnul Dumnezeu este permanent lângă noi, nu doar în duminici şi sărbători şi nu doar la Biserica Sa.

Fără a cere, El se arată celui ce crede cu adevărat, chiar dacă ar fi atât de imobilizat de boală, de neputinţă, de paralizia patimilor, de atâta timp. Iar vine Hristos Domnul, Tămăduitorul şi Mângâietorul nostru şi iar ne ridică din păcat, iar ne renaşte, iar ne învie şi iar ne dă ajutorul Său cel nepreţuit, pentru ca să fim iarăşi şi iarăşi, drepţi, vindecaţi şi mântuiţi, din iubirea Sa de oameni.

De aceea ne regăsim cu toţii în pericopa evanghelică de astăzi, pentru că toţi suntem într-un fel sau altul „fără om”: ori nu suntem omul care Îl aşteaptă pe Hristos, ori nu suntem nici oamenii care duc pe alţii către Hristos!

Dragii mei,

Duminica de astăzi este o duminică a „Omeniei”. Avem atâta nevoie de uman în viaţa noastră, dar mai ales în societatea noastră, parcă din ce în ce, voit sălbăticită!

De cel mai multe ori ne amintim în aceste zile să mai aducem o rază de mângâiere, de speranţă celor bolnavi, celor singuri şi plini de tristeţe, dar acest lucru trebuie să îl facem tot timpul. Nu doar o dată şi crezând că ne-am împlinit menirea de creştini! „Cu o floare nu se face primăvară!” spune proverbul românesc, dar cu o stare permanentă de căldură, de înflorire se poate aduce mai repede şi mai frumos primăvara peste toţi!

De aceea, suntem îndemnaţi mereu să fim „fii ai lui Dumnezeu”, să fim „făclii luminoase” care strălucesc în întunericul lumii, să fim „mâini ale lui Hristos” care ajută pe cei neputincioşi, să fim „Oameni” faţă de alţi oameni. Aceasta este calea către mântuire: ajutorul sincer faţă de cel de aproape, ştiind că prin aceasta şi Domnul oferă ajutorul Său, care este mult mai bun şi mai folositor către mântuire.

„Dăruind, vei dobândi!” spun Părinţii, deci să facem şi noi permanent aceasta! Amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: