Despre blazare

Răsfoind ziarele de azi, mi-a căzut vederii ochilor, un articol interesant, mai ales prin francheţea nedisimulată a ideilor. Blazarea poate căpăta orice formă pentru orice om. De aceea este ea hulită, chiar şi de către Biserică. Pentru că, în viaţă, pentru devenire şi împlinire nu trebuie precupeţit niciun efort.  Acum înţeleg şi eu de ce Lucian Blaga exprima atât de grăitor: „Destinul omului este creaţia!”. Să luăm aminte!

Stă în natura intelectualului să fie atins de blazare orgolioasă. E ca o sfârşire lentă a cărei cauză e de găsit în trei variante patogenice. Întregul tablou nu mă preocupă decât în măsura în care voi putea spune până la urmă cărei blazări sunt eu însumi predispus. Mai întâi, e blazarea din oboseală, forma cea mai comună de plafonare doctă: ţi se stinge energia şi, în loc să arzi sub flacăra ambiţiilor, eşti prins de o vlăguire prematură de insectă efemeridă. Cum s-ar spune, atâta putere ai avut prin predestinare de genă. Zborul s-a încheiat din lipsă de combustil congenital. La drept vorbind, nu oricine se naşte cu longevitatea încrustată în genotipul de pornire. Cel căzut victimă unei asemenea astenii cronice are de obicei un ton sfârşit de lamentaţie la catafalc. Deplânge absurditatea lumii şi invocă lipsa de sens a toate, dând impresia că renunţă nu din lipsa potenţei lăuntrice, ci din ostilitatea lumii din jur. Şi atunci te retragi în casă ca într-un mausoleu cernit cu regrete nemărturisite. Şi te îngropi în singurătate din neputinţa de a mai avea ieşiri publice.

A doua formă patogenică e blazarea din saţietate: te-ai săturat de triumfuri şi premii şi ţi s-a aplecat de iluzia creaţiei cu iz etern. Gloria ai gustat-o destul şi smalţul notorietăţii ţi-a mărit aroganţa, adică uşurinţa de a întoarce spatele cât mai multor solicitări publice. În plus, lămurit asupra jocului de aparenţe din care e alcătuită vanitatea publică, respingi în bloc orice chemare la manifestări culturale. E o sastisire de prinţ a cărei pricină nu stă în pierderea puterii, ci în pierderea curiozităţii, precedată de satisfacerea dorinţei de recunoaştere. Un văl de plictiseală îţi acoperă ochii, sentimentul dominant fiind cel de fastidiu faţă de breasla căreia îi aparţii, adică dispreţ faţă de ostentaţia histrionică a figurilor publice, din al căror rând ai făcut şi tu parte până la ivirea accediei. În acest caz, tonul e de litanie ecclesiastă cu tentă mizantropă, intonată cu un aer savant, de aristocrat care se simte terfelit de mizeria viermuielii cotidiene. Ţi-e teamă ca dâra mediocrităţii să nu te molipsească în mijlocul semenilor şi alegi turnul de fildeş, dar nu catafalcul regretelor astenice.

A treia cale e cea a blazării din resemnare, când ai francheţea de a-ţi recunoaşte că talentul a fost sub pragul ambiţiilor iniţiale. Nu eşti nici obosit şi nici plictisit, dar în schimb eşti mediocru, caz în care intuirea sigură a limitelor îţi toarnă plumb în picioare. Silit a recunoaşte că n-ai înzestrare, te laşi în voia abandonului total, iar ceea ce îţi lipseşte mai mult decât orice e speranţa. Cine n-are talanţi de cultură nu are nici perspectiva de a le da o întrebuinţare sofisticată, afară doar de cazul bovaricilor a căror imagine de sine îi împiedică până la moarte să recunoască că n-au chemare în matca artei pe care şi-au ales-o. Dar dacă în schimb eşti lucid, deznodământul nu este decât unul: renunţi dintr-un gol de vocaţie şi te retragi fie în promiscuitatea boemei, fie în penitenţa acră a rataţilor invidioşi.

Acestea sunt căile la îndemână: lamentaţia de catafalc, aroganţa turnului de fildeş sau tăvăleala în boema artistică. Nici un intelectual nu scapă de spectrul celor trei căi, fie că e profesor universitar, persoană publică sau meschin ziarist la o gazetă de provincie. Eu unul mă simt ameninţat de prima şi a treia variantă. Pentru a doua, trebuie să mai îmbătrânesc, ca să-mi scadă pofta după aureola fadă a onorurilor publice.

Sorin Lavric

Vineri, 08 Iulie 2011
ZiarulLumina.ro

2 comentarii »

  1. Ana Said:

    Blazarea… eu o vad mai simplu. Toate cele trei ipostaze nu sunt altceva decât o părăsire a Harului Divin, care, evident, nu ne aparţine. În fiecare din cazuri omul şi-a arogat sursa a ceea ce era – de aici finalul, închiderea prin blazare. Or, finalul este incapacitatea de a crea continuu, de a fi un bun „conductor” pentru ceea ce se toarnă prin tine, un „tu” ca fire creată prin Har. Cum poţi să nu fii atins de blazare (după mine de lipsire de Har) dacă te crezi propriul Dumnezeu … dacă te încrezi prea mult în ce eşti şi în ce poţi. Singurul remediu pentru astfel de stare îl găsesc în aşteptare. O aşteptare cuminte în care să te cauţi pe tine şi tot ceea ce eşti tu cu adevărat. Atunci nu vor mai exista „lamentaţia de catafalc, aroganţa turnului de fildeş sau tăvăleala în boema artistică.” Va exista posibilitatea unui nou Început, a unei noi creaţii … poate chiar a propriei tale fiinţe.

    • adzidus Said:

      Corect. Cred ca si pentru artisti este nevoie de putina modestie, pentru a realiza uneori ca nu iti apartii intru totul. Dar daca e sa ne luam dupa teoriile aceluiasi Blaga, cum ca experienta artistica este mai mult luciferica decat divina, atunci cred ca se explica modul de gandire a majoritatii artistilor de astazi. Oricum, eu sunt de parere ca inspiratia (harul creator) iti est dat in dar, iar nu o recompensa; totusi, lipsa ei (lui, a harului n.n.) nu trebuie sa te duca in picajul sentimental, ci trebuie sa iti dea taria de a lupta pentru ea. Pare paradoxal, dar ca orice implinire/ devenire in viata omului, ea trebuie sa fie teandrica (adica impreuna-lucrarea omului cu Creatorul său).
      Mulţumesc de apreciere!


{ RSS feed for comments on this post}

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: