Un scurt cuvânt de folos la Duminica I după Rusalii

Odată cu această primă duminică după Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, încheiem cea mai frumoasă perioadă liturgică din an, şi anume Perioada Penticostarului şi începem o altă perioadă, cea mai densă, mai mare ca întindere, şi anume cea a Octoihului, care va ţine până la începutul Triodului, aproape de începutul Sfântului şi Marelui Post de anul viitor.

Aşadar, Perioada Penticostarului a început cu Duminica luminată a Învierii Domnului din morţi şi se încheie, iată cu cea a tuturor sfinţilor Bisericii noastre dreptmăritoare, pe care îi serbăm astăzi.

 

Am putea spune, la o primă vedere, că este cea mai armonioasă, cea mai frumoasă şi cea mai logică perioadă liturgică din an, pentru că are o înlănţuire logică de sărbători: Învierea Domnului, Încredinţarea lui Toma, Înălţarea la cer şi Pogorârea Duhului Sfânt. Dar ea este importantă şi pentru faptul că am trăit împreună toate aceste sărbători ale mântuirii noastre, în chip real.

Am fost chemaţi să ne bucurăm şi să ne împărtăşim de harurile fiecărei sărbători în parte: să înviem odată cu Mântuitorul Hristos din mormântul păcatului, să ne încredinţăm, precum Apostolul Toma că Iisus Hristos este Domnul şi Dumnezeul nostru care are putere şi peste cei vii, dar şi peste cei morţi, să ne ridicăm din patul greutăţilor, precum slăbănogul sau să gustăm din Apa cea vie ca, orecând Samarineanca, pentru a vedea Lumina lumii – Mântuitorul Hristos, ca orbul din naştere, să ne ridicăm împreună cu Mântuitorul peste grijile şi neputinţele lumii acesteia şi să primim darurile Duhului Sfânt, aşa precum s-au revărsat peste Sfinţii Apostoli, pentru a deveni, în final, sfinţi şi să ne bucurăm împreună cu Toţi Sfinţii care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu!

Astfel, devine logică această sărbătoare a Bisericii noastre, ca în prima Duminică după Rusalii, să serbăm pe Sfinţii care s-au străduit să coboare pe harul Duhului Sfânt în inimile lor, în viaţa lor, în lucrările lor, dar, mai ales, peste semenii lor!

Aşadar, şi noi, iubiţi credincioşi, suntem chemaţi azi, dar nu numai azi, ci în toate zilele, clipele şi sărbători, la sfinţenie, la împărtăşire din sfinţenia Sfinţilor care au, prin viaţa lor, prin modul lor de a vieţui, o părticică de dumnezeire harică pe care dorim să ne-o împărătşească şi nouă!

Suntem chemaţi astăzi mai mult ca în oricare zi la sfinţenie, la virtute, la credinţă, la iubire, la nepătimire, pentru că astăzi îi vedem aievea pe Sfinţii lui Dumnezeu care au fost oameni ca şi noi, fiecare cu trăirile sale, cu greutăţile sale omeneşti, cu sentimentele şi afectele sale, unii cu mari păcate sau patimi, dar care s-au nevoit, prin credinţă şi rugăciune şi fapte bune, a se ridica dincolo de limitele trupescului, la desăvârşire, la binecuvântarea lui Dumnezeu, la mântuire, la sfinţenie!

Iar pericopa evanghelică ce s-a citit astăzi stă mărturie asupra acestor lucruri, căci cuvântul Domnului este adevărat şi nepieritor, iar Sfinţii Apostoli, care au lăsat toate grijilr acestei vieţi şi s-au nevoit ca nimeni alţii pentru propovăduirea Adevărului şi a Bucuriei Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, au primit, în Împărăţia lui Dumnezeu, cununile răsplătirii, cununile binecuvântate ale mântuirii şi petrecerii de-a pururea cu Dumnezeu.

Şi noi, iubiţi credincioşi, începând cu duminica aceasta să punem încput bun mântuirii noastre, să ne străduim să devenim sfinţi!

Chiar dacă pare pentru mulţi un deziderat greu de atins, chiar dacă, pentru unii mai necredincioşi, poate fi interpretată doar ca o teorie, chiar dacă nimeni din lumea aceasta nu mai crede în ea, ca de altfel nici în Dumnezeu, sfinţenia este o realitate ce poate fi atinsă, cu mult efort, cu multă osteneală, cu multă pricepere duhovnicească, încă din lumea aceasta!

Pentru cei care nu cred, să privească la Dumnezeu, pentru cei care au îndoieli, să înceapă a exersa, iar pentru cei care pornec pe drumul desăvârşirii, dar se mai poticnesc din când în când, să caute la sfinţi şi aceştia vor veni în ajutor celui râvnitor!

Să privim fiecare dintre noi la Sfântul al cărui nume l-am primit la Botez, să luăm aminte la viaţa lui, să încercăm să trăim ca el, să dorim din ce în ce mai mult să locuim cu el, în locaşurile cereşti şi aşa ni se va sfinţi şi viaţa noastră, prin sfineţnia sa, dăruită de Dumnezeu tuturor celor care împlinesc voia sa cu credinţă, cu jertfă, dar şi cu dragoste multă. Amin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: