Cuvânt la Duminica a VI-a după Sfintele Paşti (a vindecării orbului din naştere)

Începând cu această postare, debutează o nouă categorie în blogul de faţă, care sper să fie folositoare tuturor celor care o vor accesa. Ea este intitulată simplu: PREDICI şi va fi constituită din îngemânări de gând, suflet şi idei de zidire duhovnicească, pe care vreau să le ofer, mai presus de caracteristica slujirii preoţeşti, ca dar prietenesc tuturor iubitorilor de frumos!

Hristos a înviat!

Dragii mei,

Cu Evanghelia duminicii de astăzi, numită şi „Duminica Orbului” se continuă şirul Evangheliilor din perioada de după Sărbătoarea Sfintelor Paşti, perioadă care ne pune în faţă o mulţime de minuni săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos, pentru ca să înţelegem puterea Lui cea de viaţă făcătoare.

Am văzut în duminicile de mai înainte cum Domnul Iisus Hristos a vindecat un paralitic, a schimbat viaţa femeii samarinence şi a întregii cetăţi Samaria, iar acum vedem cum Mântuitorul Iisus Hristos aduce lumină în viaţa unui om nefericit, care s-a născut complet orb.

Iubiţilor,

În Evanghelia de astăzi se vede un contrast izbitor între lumina pe care Mântuitorul o dăruieşte orbului din naştere, făcându-l să vadă, şi invidia şi ura fariseilor care nu-L înţeleg pe Hristos, când El vindeca pe bolnavi.

Evanghelia ne arată că acest orb a fost observat de către ucenicii Mântuitorului, dar el nu a cerut nimic, el nu a strigat precum un alt orb din Evanghelie: „Iisuse, fie-ţi milă de mine!” sau „Iisuse, fie-ţi milă de noi!”, aşa cum făceau cei doi orbi pe cale, ci acesta a fost doar observat de Mântuitorul şi de către ucenicii Săi care s-au întrebat dacă este orb pentru că a păcătuit el sau părinţii lui. Dar Mântuitorul Iisus Hristos, care cunoştea întru sine taina acelui om suferind, a răspuns că nu au păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci s-a născut orb, pentru ca „să se arate în el lucrarea lui Dumnezeu!”.

Îndată Domnul a curăţat ochii orbului cu tină şi l-a trimis la fântâna Siloamului să se spele, iar când acesta s-a întors, îşi recăpătase deja vederea.

Fântâna Siloamului se afla în sudul Ierusalimului şi fusese construită de regele Iezechia cu 700 de ani în urmă. Era fântâna cu apa cea mai curată din oraş.

Domnul Iisus Hristos nu l-a trimis acolo pe orb pentru curăţenia apei, ci pentru ca să vadă dacă omul are credinţă şi Îl ascultă pe El. Iar acesta a ascultat pe deplin!

În faţa unei asemenea minuni, s-au găsit însă şi dintr-aceia care să o tăgăduiască, ba mai mult, să Îl învinuiască pe Iisus. Tocmai cei ce credeau că au vederea cea mai clară şi înţelepciunea cea mai mare dintre iudei, anume fariseii şi cărturarii, n-au fost în stare să vadă Lumina Dumnezeiască, ci acuzând rapid pe Iisus că păcătuieşte pentru că vindeca oameni în ziua Sabatului, s-au rătăcit ei înşişi în întuneric.

Evanghelia ne arată pe larg dialogul dintre Mântuitorul Iisus Hristos cu acest orb şi apoi dialogul dintre orb şi fariseii care erau invidioşi. În cele din urmă vedem cum acest orb din naştere vindecat de Iisus Hristos devine mărturisitor al minunii Lui, dar nu numai un mărturisitor în treacăt, ci unul foarte insistent, încât ajunge ca el să-i lămurească pe farisei despre puterea dumnezeiască care se află în Iisus, spunând că: „Dacă Iisus nu ar fi de la Dumnezeu, nu ar putea face minuni!” (Ioan 9, 33), şi dacă Iisus ar fi un om păcătos, Dumnezeu nu L-ar asculta, ci le zice: „Voi nu ştiţi de unde este El!” (Ioan 9,30), adică de unde este puterea Lui cu care face minuni, dar dacă El n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi putut face această minune.

Văzând fariseii că orbul devine mărturisitor al lui Hristos şi ucenic al Lui, l-au ocărât şi l-au dat afară din Sinagogă, iar pe când era ocărât, atunci este întâlnit iarăşi de Domnul, care îi încearcă şi credinţa: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? Iar el a întrebat: cine este ca să cred în El? Şi Mântuitorul i-a răspuns: Cel pe care îl vezi în faţa ta. Iar orbul a mărturisit şi a zis: cred. Şi s-a închinat Lui!” (Ioan 9, 35-38).

Dragilor,

Evanghelia de azi ne arată cum un orb din naştere a devenit mărturisitor credincios al lui Hristos, iar cei care vedeau trupeşte au rămas în orbirea lor spirituală necrezând în Cel ce este „Lumina lumii” – Domnul nostru Iisus Hristos.

Prin aceasta vedem cum Dumnezeu poate face un dascăl, un misionar, un învăţător şi un apostol dintr-un om infirm. De asemenea, vedem cât de mare este iubirea lui Dumnezeu şi cât de mare este lucrarea harului lui Dumnezeu în oamenii sinceri şi credincioşi.

Cunoscând toate acestea, să ne înălţăm şi noi sufletele la Domnul cel milostiv şi iubitor de oameni şi să-L rugăm să reverse Lumina Sa cea Dumnezeiască asupra noastră, pentru a ne lumina căile noastre, pentru a ne feri pe noi de toate cursele duşmanului şi de toate relele şi primejdiile, ca să ne bucurăm în toate zilele noastre de viaţa şi lumina care am primit-o de la El!

Împreună cu orbul vindecat să mărturisim şi noi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi, luminaţi de harul Său, ne închinăm Lui, spre slava Preasfintei Treimi şi spre mântuirea noastră. Amin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: