Campionii

Recurs la bunăcuviinţă!

De ceva vreme urmăresc şi eu fenomenul fotbalistic. De fapt, de ceva vreme îl urmăresc mai cu atenţie şi mai cu patimă, aş putea spune. Nu sunt un microbist notoriu, dar îmi place fotbalul ca sport şi manifestare!

Bineînţeles, ca orice gălăţean, echipa mea de suflet este Oţelul Galaţi, şi asta nu în mod oportunist, ci de mulţi ani în urmă când mergeam împreună cu tatăl meu la stadion, ca să văd ce frumos se joacă acei oameni cu mingea! Şi mergeam bucuros şi deşi nu mă pasiona galeria sau alte urale/ strigături, veneam acasă cu sufletul oarecum mai plin pentru că am asistat la un meci frumos (bucuria era mai mare atunci când formaţia preferată mai şi câştiga!). Dar cel mai mult îmi plăcea că după meci puteai să intri pe teren şi să resimţi mirosul încleştării celor două echipe!

Am avut şi „clipe de rătăcire”, atunci când dezgustat de „modul de abordare al jocului” echipei, deveneam suporter înflăcărat al altor echipe româneşti ca Steaua, Dinamo şi chiar Rapid… dar m-am întors de fiecare dată la „prima dragoste”: Oţelul!

Iar astăzi nu m-a dezamăgit!

Dar ceea ce vreau să spun prin aceste rânduri este altceva: mă bucur, desigur, că echipa mea a luat titlul în Liga I de fotbal, dar acest lucru mai semnifică „victoria bunului simţ”, aşa cum spunea şi preşedintele formaţiei dunărene, Marius Stan.

Pentru că deşi această societate e într-o permanentă prefacere şi răsturnare  valorilor, pentru că deşi se ridică atâtea voci tembele care să ne zică cum e mai bine în viaţă, pentru că deşi ni se oferă o mulţime de pseudo-modele, totuşi, mai există lecţii de admirat şi de urmat. Ca oameni raţionali şi plini de sentimente, nu trebuie să devenim pătimaşi în niciun lucru! Iar acest silogism l-a demonstrat din plin echipa de fotbal Oţelul Galaţi!

Nu cunosc pe oamenii care stau în spatele acestei echipe, dar o susţin şi mai mult pentru simplu şi „banalul” fapt că a răspuns cu bunăcuviinţă la toate demagogiile şi răutăţile „bine intenţionate” ale majorităţii hulitoare. Şi s-a văzut că se poate realiza şi performanţă cu tineri capabili, sârguincioşi, morali, fără „fiţe” sau „bănet”, ceea ce constituie un model pentru viaţă!

Şi mai mult decât atât, este demn de amintit şi de luat în seamă fair-play-ul de care au dat dovadă!

La urma urmei, tot sportiviceşte vorbind, forbalul trebuie să rămână doar un sport! Şi ca orice sport trebuie să fie benefic pentru minte, trup şi suflet! („Mens sana in corpore sano!” spuneau anticii)

Titlul câştigat pe un teren de fotbal, prin muncă fizică şi mentală, dar, mai ales, prin dăruire sufletească, este o dovadă că şi în viaţă şi în societatea de astăzi poţi, de asemenea, să învingi rautatea şi perfidia unora sau indiferenţa şi indolenţa altora prin puţinele calităţi şi prin micile şanse care ţi se dau!

Căci în fond, prin tot ceea ce facem, trebuie să devenim mai buni, mai sinceri, mai puternici, mai morali! Iar sportul (în special, fotbalul) ne învaţa asta!

De aceea mă bucur şi strig: „HAI OŢELUL!”, „HAI CAMPIONII!”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: