Păunescului

Pe Bardul, cel ce fără tihnă

A-nsufleţit rost românesc,

Şi-acum, aflatu-şi-a odihnă,

Nu am să-l plâng, ci-l fericesc!

.

Că a plecat acum, prin moarte,

În lumea mai presus de legi,

Nu el de noi, grav, se desparte,

Ci numai noi suntem cei vitregi!

.

Veni-vor mulţi, ca-ntotdeauna,

Şi mai peltici, şi oratori,

Ca să sporească iar minciuna,

Cum că le-ai fost, un frate, lor!

.

Şi cu cuvintele mărite

Vor tot clama ce-i drept, ce-i nu,

Însă vobele potrivite

Nu le au ei, cum le ai Tu!

.

Iar altul, la fel de ilustru,

Se va jura că din ciment

Îţi va preface, vrednic, bustul,

Când Tu ai fost un „monument”

.

Care s-a mistuit frenetic

Şi blând pentru o lume tristă,

Iară din geniul cel poetic

Nestinsa flacără există!

.

Cu-amintirea încă vie,

Eu pe Acesta fericescu-l

Că de azi o să se ştie –

Infinitul are-un nume:

Păunescu!

7 octombrie 2010,

La plecarea dintre noi a Titanului Culturii Române,

Adrian Păunescu

4 comentarii »

  1. Satirikon Said:

    Frumoase versuri…magnifice trairi

  2. Gabita ta Said:

    Aceste versuri vin din profunda ta admiratie fata de acest OM al culturii noastre romanesti!Felicitari!:)

    • adzidus Said:

      Multumesc! Adrian Paunescu este un mare Om nu numai al culturii romanesti, ci si a constiintei si demnitatii nationale!


{ RSS feed for comments on this post}

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: