Archive for Noiembrie, 2010

Când mi-e dor de tine!…

Anunțuri

Să mai vorbim şi despre iubire

În ultimul timp, am tot discutat despre prea multe lucruri urâte în dauna frumosului din viaţa noastră. Astfel că trebuie să ne mai gândim şi la lucrurile deosebite care ni se întâmplă, iar Iubirea este unul dintre ele. Pentru aceasta vă ofer o poezie nou-nouţă:

Când noaptea cu reci aripe

Strânge lumea mea la piept

Fruntea grea plină de vise

Către Lună mi-o îndrept.

.

Şi doresc la faţa Lunii

Să te văd într-o lumină

Chiar aşa precum vor unii

Să se vindece de tină!

.

Şi apari scâteietoare

De razele de lumini…

Bucuria mea e mare,

Căci durerea mi-o alini!

.

Şi te binecuvintez, o, Lună

Care pururea îmi dai,

Aşa ca o mamă bună,

Vremelnic,  parte din rai!

Floare la rever

Muzică:Florin Săsărman

Versuri: Adrian Păunescu

Interpretare: Florin Săsărman

Poetul (versiune proprie)

După ce am primit mesaje pozitive referitoare la poezia „Poetul” de Adrian Păunescu, postată aici, vreau să prezint şi definiţia mea personală asupra condiţiei acestui om din ce în ce mai damnat în societatea noastră:

Un poet e un nebun

(Mulţi gândesc; puţini o spun)

Care, printre-a vieţii valuri

Făureşte idealuri.

Nu priveşte-n ochii lumii,

Nu urăşte, cum zic unii,

Ci îşi leagă sus, de stele,

Sufletul, cu vise grele

Şi din rana-i străvezie

Naşte stihuri pe hârtie.

Strânge-ntr-însul suferinţa

Dar mai caută dorinţa

Unor vremuri vechi, apuse

Şi cu nostalgii nespuse

Şi în viaţa-i care trece

Idei mari tot pritoceşte

Ca din pieptul său să scoată,

Precum scoica dintr-o apă,

O peruzea mititică

Testamentul lui, adică,

Ce va fi hulit, sfărmat

Şi la indice-aruncat.

Dar prin zloatele de mâine

Perla tot perlă rămâne!

Mai 2010

Periodicului eparhial „Călăuză ortodoxă” al Arhiepiscopiei Dunării de Jos – 20 de ani

Sâmbătă, 27 noiembrie, la ora 10:00, în Sala „Episcop Melchisedec Ştefănescu” din incinta Centrului Eparhial Galaţi, va avea loc un simpozion aniversar dedicat împlinirii a 20 de ani de apariţie neîntreruptă a periodicului eparhial „Călăuză ortodoxă”, al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.

La acest simpozion, care se doreşte a fi o întâlnire de suflet între reporterii, redactorii şi colaboratorii care au trecut prin redacţia periodicului eparhial în toţi aceşti ani, vor mai participa colegi la cotidianul Patriarhiei Române „Ziarul Lumina” şi revista „Vestitorul Ortodoxiei” (Bucureşti), precum şi de la câteva redacţii eparhiale din ţară, cum ar fi „Bărăganul ortodox” (Slobozia) sau „Cuvânt bun” (Tulcea), dar şi din presa locală laică (cotidianul gălăţean „Viaţa liberă” şi TV Galaţi).

Un aspect inedit este prezenţa la eveniment a câtorva redacţii ale revistelor şcolare din oraşele Galaţi şi Brăila, prin aceasta dorindu-se a se iniţia un dialog între generaţii, dar şi o apropiere a tinerilor de aspectele misionare ale Bisericii.

Omagiere a revistei şi lansări de carte

În cadrul simpozionului, care va fi prezidat de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, va avea loc lansarea unui volum festiv al revistei, alcătuit din texte semnificative privitor la interviuri şi cuvântări ale unor personalităţi importante din viaţa bisericească, dar şi laică, evenimente eparhiale importante, cultură, educaţie, pastoraţie şi viaţă monahală, apărute între paginile ei de-a lungul istoriei sale, precum şi un DVD cu arhiva digitalizată a revistei din anii 2006-2010.

Simpozionul va continua cu alte lansări de carte la Editura Eparhială, dintre care menţionăm: „Arhiepiscopia Dunării de Jos: Istorie bisericească, misiune creştină şi viaţă culturală” – vol. II; „Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos” – fascicula 9, volumul „Tinerii seminarişti, între criza lumii contemporane şi modelele veşnice: Sfinţii Capadocieni” etc.

Printre primele periodice eparhialedin ţară

Periodicul eparhial „Călăuză ortodoxă” a fost iniţiat de un grup de preoţi inimoşi din oraşul Galaţi, sub conducerea regretatului preot cărturar Igor P. Jechiu, la 1 martie 1990. Ea continuă, practic, tradiţia revistelor bisericeşti apărute în Arhiepiscopia Dunării de Jos şi începută cu publicaţia culturală „Căminul” a Societăţii „Solidaritatea” a clerului (1925 – 1941) sau periodicul eparhial „Vestitorul” al Consiliului Eparhial (1926 – 1949).

Revista este printre primele periodice eparhiale din Patriarhia Română înfiinţate sau reînfiinţate după 1990. (Excepţie face doar buletinul Patriarhiei Române – „Vestitorul Ortodoxiei” – apărut în februarie 1990.)

Din colectivul de redacţie al primului număr au făcut parte: IPS Arhiepiscop Antim Nica – preşedinte de onoare, PS Casian Gălăţeanul (pe atunci), Arhiereu-vicar al Episcopiei Dunării de Jos – preşedinte, pr. Igor P. Jechiu – redactor responsabil, pr. Eugen Drăgoi – redactor adjunct, pr. Neculai Grosu, pr. Gheorghe Buruiană, pr. Ion Postolache şi pr. Marin Stamate – membri în comitet.

La început, noua publicaţie religioasă era bilunară, apărând în format de ziar cu patru pagini. Începând cu nr. 45/ ianuarie 1992, periodicul va ieşi de sub tipar în formatul clasic de revistă, păstrându-şi acest format, cu unele îmbunătăţiri, până în prezent.

Astăzi, revista, care a ajuns la numărul 263, apare în format A4 full color, într-un tiraj total de 6.000 de exemplare, fiind căutată şi apreciată de cititori atât din interiorul eparhiei, cât şi din afara ei.

Sinucidere

Au murit toţi înţelepţii sau e vremea sfârtecării?

Astăzi, cinstea mi se pare a fi vina absolută,

Dar în veacul care naşte simptomele degradării,

Vă propun, ca drept remediu, băutura de cucută!

.

Dacă-un strop de demnitate nu mai este în pahar,

Iar veninul, ca nectarul, ni se dau cu-adevărat,

Dacă-n noaptea ignoranţei nu se-aprinde felinar,

Eu te plâng şi-mi este teamă, o, popor handicapat!

.

Eşti purtat numai în zdrenţe şi joci cum îţi cântă proştii,

Asmuţindu-ţi indignarea către tot ce-i drept şi sfânt.

Nu te vezi, nu simţi nimica, iar doar pe părinţii noştri,

Îi crezi vinovaţi de toate, care-au fost şi care sunt!

.

O, bieţi pui de turmă mică, crecuţi doar la sân de şarpe,

Prin spoiala minţii voastre faceţi neamul de ocară,

Căci apuneţi peste dânsul o infatuată noapte

Care pune o dilemă: sau piară, sau să moară!

.

Dacă au pierit iluştrii şi domneşte incultura,

Dacă ne târăm frenetic către moarte, precum racul,

Dacă este admirabil ca să sari mai rău cu gura,

Daţi foc dar la viaţa noastră, şi duceţi-vă la dracu!

 

24 nov. 2010/ Brăila

Presimţământul

Va veni iarna, miroase a fulg –
Ţăranii pun lemne-n şoproane,
Şi sfinţii din mistice taine se smulg
Şi-ncărunţesc în icoane.

Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitaţi de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existenţe eterne.

Va veni iarna şi apele curg
Trăgând după sine obârşii
Şi-n scurtele zile cu vânăt amurg
La geamuri de case bat urşii.

Va veni iarna curat şi rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Şi gura spre cer dacă vreau s-o deschid
Aş spune, dar gura mea ninge.

Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cergă nu mână,
Atâta mai pot să te rog şi să strig,
Dă-mi aspra mănuşă de lână.

Va veni iarna, ba nu, a venit,
Căldura eu n-o voi găsi-o,
Ci trist am să plec, gârbovit, ostenit,
Prin munţii ce cântă: Adio!

Preluare din Ziarul Ring/ 23 noiembrie 2010

Să ne iubim mereu!

Povestea merge mai departe!…

Pentru un suflet care se contopeşte din ce în ce mai mult cu inima mea!

La mulţi ani şi mulţumesc!

Poetul

Aş sta, aşa cu faţa-n sus,
Lovit pieziş de vreme
Şi-ncet ca un izvor supus
Ţi-aş murmura poeme.

Şi patul de sub şira mea,
Podeaua care-l ţine,
Cu timpul s-ar dărăpăna
Şi-n casă-ar fi ruine

Şi peste molcomul prăpăd
Peste privirea-mi oarbă
Cu gura începând să văd
Eu, năpădit de iarbă,

Din somnul ca un trist magnet
Ce ştie doar să cheme,
Ţi-aş mai încredinţa încet
Mistere şi poeme.

Albitul firii mele os,
Schiloada chiparoasă,
Lovit de pietre dureros
Şi mărunţit de-o coasă.

Ar face gura şi-ar şopti
Despre ce e şi nu mi-i
În veacul de schizofrenii
Pân-la sfârşitul lumii

Şi dacă varul cel nestins,
Ce-i una cu folosul,
Cu cinic urlet dinadins
Mi-ar înghiţi şi osul,

Eu, tainic, blând şi tutelar,
Călcând tăceri postume,
Din toţi pereţii daţi cu var
M-aş reîntoarce-n lume,

Către o casă, unde-acum
Şi moartea mai aşteaptă,
Până să-nceapă tristul drum
De dincolo de şoaptă.

Să-ţi spun că încă nu-i târziu.
Ruina e departe,
Iar eu cu inima te ştiu
Pe viaţă şi pe moarte.

Aş sta aici, pe-acest prundiş
Pe care-mi este bine,
Ca vremii, pus hotar pieziş,
Să-mbătrânesc de tine.

Să-mi sugă oasele-n pământ
De parcă oase-aş plânge,
Să fiu doar calcar şi cuvânt
Şi-un ultim strop de sânge.

Preluare din Ziarul Ring/ 17 noiembrie 2010

Şcoala cu fresce de biserică

Într-un cartier modest din oraşul Brăila, anume Chercea, se află o clădire care ascunde un mare tezaur. Deşi va împlini în curând un secol de existenţă, abia acum câţiva ani, Şcoala nr. 13 „Nedelcu Chercea”, căci despre ea este vorba, şi-a putut dezvălui adevărata identitate: nişte fresce valoroase care au împodobit odinioară toţi pereţii instituţiei educative.

Despre aceste fresce (inedite într-o şcoală) se ştia şi în trecut numai că ele au fost acoperite înadins cu vopsea, în perioada comunistă, dar ele au rezistat timpului până azi.

… continue reading this entry.

Resfinţirea bisericii din localitatea Bărăganu, judeţul Brăila

Duminică, 14 noiembrie a.c., Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos a săvârşit slujba de sfinţire a bisericii cu hramul „Sfânta Treime”, din parohia Bărăganu, fosta localitate Cioara-Doiceşti, protopopiatul Însurăţei, judeţul Brăila.

Cu acest prilej, lăcaşul de cult înnoit şi resfinţit a primit încă un sfânt ocrotitor, pe Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului.

Sfinţirea sfântului locaş a fost urmată de săvârşirea Sfintei Liturghii, oficiată pe un podium special amenajat lângă sfântul lăcaş, şi care  a fost prezidată de chiriarhul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte slujitori din administraţia eparhială, precum şi slujitori de la parohiile învecinate.

La acest moment deosebit din viaţa parohiei brăilene, au participat, pe lângă reprezentanţi ai autorităţii locale, numeroşi credincioşi din parohie şi din judeţul Brăila, precum şi tineri participanţi la programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor” din parohiile Bărăganu, Viziru şi Radu Vodă, care împreună au oferit răspunsurile liturgice la Sfânta Liturghie.

… continue reading this entry.

Câteva texte despre devenirea ca om

Prilej de meditaţie:

„Omul se realizează prin trei dimensiuni: prin propria lui zidire după chipul lui Dumnezeu, prin operele lui, prin urmaşii lui: fii sau ucenici.” (Părintele Constantin Galeriu)

„Treptele inteligenţei unui om sunt: isteţ, inteligent, sclipitor, strălucit, genial, simplu.” (Albert Einstein)

„A ne stima înseamnă a crede în ceea ce gândim, a acorda valoare gândurilor noastre.” (Ziarul Lumina)

„Fără religie, omul rămâne un animal raţional şi muritor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Absolutul religios creştin ne scoate din neliniştile infinitului şi nedeterminării, deoarece ideea de limită, trăită de un om în univers, nu poate fi depăşită decât religios. Ce dezgustător mi se pare înlocuirea ritualului mistic cu speculaţii aleatorii! (…) Omul este un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal şi uneori nimereşte, alteori nu. Cei care au descoperit modelul ideal şi succesiunea fenomenului din el sunt creştinii.” (Petre Ţuţea)

… continue reading this entry.

Paşii poetului

de Monica Patriche

(Preluare din Ziarul Lumina/ 9 noiembrie 2010)

Zadarnică scriitură când spiritul nu călăuzeşte”, recunoaşte Allain Ginsberg, poetul unei generaţii rebele, poet care nu acordă nici o glorie omului care se îndepărtează de cele frumoase pentru a fi „gunoi al minţii/gunoi al lumii.”

În anii în care generaţia Beat scotea la iveală întunericul din om, tinerii din România se regăseau într-o mişcare culturală, mişcare care le dădea demnitatea libertăţii spirituale, cu totul anacronică cu hiatusul culturii tinerilor din America. Mă refer aici la Cenaclul Flacăra, cel care într-o perioadă moartă a reuşit să păstreze viaţa. Cu toate neajunsurile şi contradicţiile a căror discuţie nu apare în cadrul acestor pagini, nu poţi, privind chipurile şi ascultând vocile acestor tineri, să nu faci o radiografie a unei generaţii, ale cărei valori nu mai sunt împărtăşite astăzi.

… continue reading this entry.

Nebun de alb

Un cântec deosebit pe versurile lui Adrian Păunescu, interpretat magistral de Emerich Imre.

 

A murit dreptatea-n Romania


N-avem nici un fel de nostalgie,
nu ni-i dor de viaţa din trecut,
dar aveam şi noi un drept la muncă
şi la circul cinic l-am pierdut.

Ţara noastră nu mai e a noastră,
haosul ni-i singurul câştig,
unde e democraţia, Doamne,
când murim de foame şi de frig?

Am ajuns cu toţii nerentabili,
numai că suntem vânaţi pe rând,
colonia mamii ei de ţară,
o simţim căzând şi decăzând.

Am pierdut puterea de-a produce,
ni s-a luat, am dat-o, tot un drac,
pe-un pământ bogat cum nu e altul,
am ajuns un trist popor sărac.

Nu suntem nimic în toată drama,
nu avem, măcar, un lucru sfânt,
ni s-a dat o singură poreclă:
cei mai ieftini robi de pe pământ.

Asta nu se mai numeşte viaţă,
că-n final de secol blestemat,
a venit batjocura în ţară
şi-a intrat, râzând, la noi în pat.

Ni se sting bătrânii în uitare,
noi ne stingem, prea curând, bătrâni,
n-au copiii un pahar de lapte,
n-avem noi puterea unei pâini.

A murit dreptatea-n România,
ştim că nu mai vine înapoi
şi-o să-i facem, totuşi, parastasul,
înainte de-a muri şi noi.

Preluare din Ziarul Ring/ 9 noiembrie 2010

« Previous entries