Torceşti, satul care mai există datorită bisericii

Cumplitele inundaţii din urmă cu 5 ani, au făcut ca localitatea gălăţeană Torceşti să fie devastată de ape. 190 de case şi gospodării au fost afectate, astfel că oficialităţile judeţene au dispus strămutarea satului. Dar pentru că biserica parohială, şi ea afectată în urma deluviului a fost restaurată şi sfinţită chiar a doua zi după retragerea apelor, săvârşindu-se apoi zilnic Sfânta Liturghie prin care s-a cerut mila şi ajutorul lui Dumnezeu, oamenii nu au vrut să îşi părăsească vetrele de locuit.

A contat mult şi faptul că primele case (în număr de 20) au fost construite de Patriarhia Română în colaborare cu Episcopia Dunării de Jos, în decurs de numai 4 luni, ceea ce a făcut ca oamenii să îşi recapete speranţa şi să treacă mai uşor peste dificultăţile apărute.

2005 – Încercarea inundaţiilor

În vara anului 2005, în urma ploilor abundente căzute, s-au format năpraznice inundaţii care nu au ocolit satul Torceşti din vestul judeţului Galaţi, producând numeroase pagube materiale, ca în multe alte localităţi din judeţ. Însăşi biserica a avut de suferit. Situaţia dramatică de atunci ne-o prezintă pc pr. paroh Petru Ojog: „Când am văzut că apele se apropie am făcut rugăciuni împreună cu credincioşii pentru ca acestea să se retragă şi am aşezat pe garduri vechile icoane din biserică. Dar atunci când viitura a lovit satul am lăsat icoanele acolo, iar nivelul apei a crescut doar până la ele (aprox. 2 m). Acele imagini au fost preluate de camerele de filmare şi arătate apoi ţării întregi.

Biserica a fost deschisă permanent pentru a ne ruga la ajutorul lui Dumnezeu. Mulţi şi-au aflat scăparea la biserică: 7 persoane au reuşit să se adăpostească în turlă, iar alte 10 în podul din casa parohială, proaspăt construită. În biserică, apa a intrat până la nivelul Sfintei Mese…”.

Imediat după cumplitul eveniment, părintele a rămas alături de oameni în încercarea lor de a-şi reface gospodăriile. Imediat, oficialităţile judeţene au dispus strămutarea satului, pentru a nu se mai produce în viitor o asemenea catastrofă. Dar oamenii nu s-au lăsat duşi de la vetrele lor. A contat mult faptul că biserica a fost curăţită imediat şi a fost sfinţită chiar a doua zi după retragerea apelor (în ziua de 20 iulie 2005) de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, fiind însoţit de dl Adrian Lemeni, Secretar de Stat la Ministerul Culturii şi Cultelor. Cu acest prilej, pentru grija părintească arătată faţă de enoriaşii săi în vreme de necaz, pc pr. Petru Ojog a primit rangul bisericesc de iconom stavrofor.

În acea perioadă, Sfânta Liturghie a fost săvârşită zilnic în biserica parohiei, astfel că oamenii au simţit ajutorul lui Dumnezeu şi rămas uniţi în încercarea dată.

Case construite de Patriarhia Română

Prima mână întinsă care a venit în sprijinul sinistraţilor a fost cea a Patriarhiei Române, care, prin glasul Întâistătătorului ei de atunci, Preafericitul Teoctist a demarat proiectul „Învinge apele!” prin care primele case au fost construite în localitatea gălăţeană. În parteneriat cu Televiziunea Română, Romtelecom şi Episcopia Dunării de Jos s-au construit 8 case, iar apoi Eparhia Dunării de Jos, prin proiectul „Să punem temeliile speranţei!” a construit alte 12 case. Însuşi Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a fost prezent în toate etapele realizării caselor, efectuând 8 vizite arhireşti în decurs de numai un an (2005-2006), iar la turnarea temeliilor caselor, delegaţii eparhiali (pc pr. George Cimpoca, consilier Social-misionar şi pc pr. Horaţiu Moldovan, Consilier pentru Patrimoniu şi construcţii bisericeşti) au săvârşit sfinţirea apei. Cu rugăciune şi cu nădejde, câteva luni mai târziu, în 29 noiembrie 2005, odată cu prăznuirea Sf. Ap. Andrei, ocrotitorul României, casele au fost finalizate şi sfinţite de către un sobor de ierarhi din care a făcut parte, pe lângă chiriarhul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Casian, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Barnaba de Tesalonic şi Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar-patriarhal şi delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist. Cu acest prilej, localitatea gălăţeană a fost binecuvântată de prezenţa moaştelor Sf. Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă, ca o mărturie a biruinţei încercărilor vieţii, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor Săi.

Faptul că părintele paroh a fost mereu în mijlocul celor sinistraţi, încurajându-i şi oferindu-le ajutor material şi moral, se reflectă din mărturiile de astăzi ale localnicilor: „Părintele ne-a ajutat tot timpul. Dacă nu era părintele, cu satul era greu!…” (Cecilia Tonu) sau că „turma nu s-a destrămat pentru că păstorul lor nu ne-a părăsit!…” (Marghioala Tănase)

Mai apoi, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor în colaborare cu Episcopia Dunării de Jos a construit încă 5 case de lemn care au fost date în folosinţă în ianuarie 2006. Şi cei care locuiesc în aceste case mulţumesc binefăcătorilor lor: „Casa e superbă. Suntem mulţumiţi. Să fim noi sănătoşi să trăim cât ţine casa! Suntem mulţumitori tuturor celor care ne-au ajutat!” (Elena Severin)

Văzând implicarea activă a Bisericii Ortodoxe Române, locuitorii din sat au devenit mai încurajaţi şi au reuşit şi ei să îşi refacă gospodăriile, chiar dacă mai târziu decât ceilalţi (în primăvara anului 2006). Cu emoţie, dar şi cu bucurie, părintele paroh ne-a mai spus şi că „au fost însă şi nemulţumiţi datorită ispitei încercărilor, dar toţi s-au întors la biserică şi şi-au cerut iertare!”

„Sinistraţi pentru sinistraţi”

Lecţia încercării din vara anului 2005 a fost învăţată de către oamenii din Torceşti. „Încercarea inundaţiilor a făcut ca această comunitate să fie mai unită, mai sensibilă la nevoile celor din jur, mobilizându-se pentru ajutorarea celorlalţi” ne arată părintele Petru. Astfel, la rândul său, parohia Torceşti a sărit în mijlocul sinistraţilor din alte zone ale ţării, oferind din puţinul lor, ajutoare umanitare sinistraţilor din localitatea Mănăstirea, judeţul Călăraşi (în urma inundaţiilor din 2006) sau celor din localitatea Arbore din judeţul Suceava (2007). De asemenea, o grupă de 20 de tineri voluntari au participat la evacuarea unor case din oraşul Tecuci, în vârtejul inundaţiilor din anul 2007.

În vara acestui an, parohia a sprijinit, prin donaţie de alimente, pe jandarmii, lucrătorii şi voluntarii care au participat la realizarea digului care să protejeze cartierul Valea Oraşului din municipiul Galaţi.

Satul Torceşti, astăzi

Astăzi, localitatea Torceşti are rănile vindecate. Oamenii sunt mulţumiţi şi bucuroşi şi datorează acest lucru bisericii şi păstorului lor duhovnicesc, părintele Petru. „Oamenii sunt fericiţi că nu s-au mutat şi că le-am dat o mână de ajutor!” mărturiseşte emoţionat părintele.

Dar mulţumirea pentru binefăcători nu se uită niciodată. Astfel, am aflat că „în fiecare an, pe data de 13 iulie, ziua când s-au produs inundaţiile, se săvârşeşte Sfânta Liturghie, se face parastas pentru victimele de atunci, dar şi rugăciune de mulţumire pentru binefăcători. Apoi toţi credincioşii se strâng la agapa frăţească.”


Părintele paroh ne-a mai dezvăluit un amănunt: în ziua când Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist a trecut la cele veşnice, satul Torceşti a fost în doliu, iar părintele a însoţit delegaţia Protoieriei Tecuci în ziua înmormântării, la Bucureşti, aducând omagiul credincioşilor Părintelui Patriarh şi binefăcătorului lor. De asemenea, la parastasul de 40 de zile, tot satul a participat la slujba de la biserică, mulţi având lacrimi sincere în ochi, rugându-se pentru „veşnica odihnă” a binefăcătorului lor.

2005 – Încercarea inundaţiilor

În vara anului 2005, în urma ploilor abundente căzute, s-au format năpraznice inundaţii care nu au ocolit satul Torceşti din vestul judeţului Galaţi, producând numeroase pagube materiale, ca în multe alte localităţi din judeţ. Însăşi biserica a avut de suferit. Situaţia dramatică de atunci ne-o prezintă pc pr. paroh Petru Ojog: „Când am văzut că apele se apropie am făcut rugăciuni împreună cu credincioşii pentru ca acestea să se retragă şi am aşezat pe garduri vechile icoane din biserică. Dar atunci când viitura a lovit satul am lăsat icoanele acolo, iar nivelul apei a crescut doar până la ele (aprox. 2 m). Acele imagini au fost preluate de camerele de filmare şi arătate apoi ţării întregi.

Biserica a fost deschisă permanent pentru a ne ruga la ajutorul lui Dumnezeu. Mulţi şi-au aflat scăparea la biserică: 7 persoane au reuşit să se adăpostească în turlă, iar alte 10 în podul din casa parohială, proaspăt construită. În biserică, apa a intrat până la nivelul Sfintei Mese…”.

Imediat după cumplitul eveniment, părintele a rămas alături de oameni în încercarea lor de a-şi reface gospodăriile. Imediat, oficialităţile judeţene au dispus strămutarea satului, pentru a nu se mai produce în viitor o asemenea catastrofă. Dar oamenii nu s-au lăsat duşi de la vetrele lor. A contat mult faptul că biserica a fost curăţită imediat şi a fost sfinţită chiar a doua zi după retragerea apelor (în ziua de 20 iulie 2005) de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, fiind însoţit de dl Adrian Lemeni, Secretar de Stat la Ministerul Culturii şi Cultelor. Cu acest prilej, pentru grija părintească arătată faţă de enoriaşii săi în vreme de necaz, pc pr. Petru Ojog a primit rangul bisericesc de iconom stavrofor.

În acea perioadă, Sfânta Liturghie a fost săvârşită zilnic în biserica parohiei, astfel că oamenii au simţit ajutorul lui Dumnezeu şi rămas uniţi în încercarea dată.

Case construite de Patriarhia Română

Prima mână întinsă care a venit în sprijinul sinistraţilor a fost cea a Patriarhiei Române, care, prin glasul Întâistătătorului ei de atunci, Preafericitul Teoctist a demarat proiectul „Învinge apele!” prin care primele case au fost construite în localitatea gălăţeană. În parteneriat cu Televiziunea Română, Romtelecom şi Episcopia Dunării de Jos s-au construit 8 case, iar apoi Eparhia Dunării de Jos, prin proiectul „Să punem temeliile speranţei!” a construit alte 12 case. Însuşi Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a fost prezent în toate etapele realizării caselor, efectuând 8 vizite arhireşti în decurs de numai un an (2005-2006), iar la turnarea temeliilor caselor, delegaţii eparhiali (pc pr. George Cimpoca, consilier Social-misionar şi pc pr. Horaţiu Moldovan, Consilier pentru Patrimoniu şi construcţii bisericeşti) au săvârşit sfinţirea apei. Cu rugăciune şi cu nădejde, câteva luni mai târziu, în 29 noiembrie 2005, odată cu prăznuirea Sf. Ap. Andrei, ocrotitorul României, casele au fost finalizate şi sfinţite de către un sobor de ierarhi din care a făcut parte, pe lângă chiriarhul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Casian, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Barnaba de Tesalonic şi Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar-patriarhal şi delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist. Cu acest prilej, localitatea gălăţeană a fost binecuvântată de prezenţa moaştelor Sf. Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă, ca o mărturie a biruinţei încercărilor vieţii, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor Săi.

Faptul că părintele paroh a fost mereu în mijlocul celor sinistraţi, încurajându-i şi oferindu-le ajutor material şi moral, se reflectă din mărturiile de astăzi ale localnicilor: „Părintele ne-a ajutat tot timpul. Dacă nu era părintele, cu satul era greu!…” (Cecilia Tonu) sau că „turma nu s-a destrămat pentru că păstorul lor nu ne-a părăsit!…” (Marghioala Tănase)

Mai apoi, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor în colaborare cu Episcopia Dunării de Jos a construit încă 5 case de lemn care au fost date în folosinţă în ianuarie 2006. Şi cei care locuiesc în aceste case mulţumesc binefăcătorilor lor: „Casa e superbă. Suntem mulţumiţi. Să fim noi sănătoşi să trăim cât ţine casa! Suntem mulţumitori tuturor celor care ne-au ajutat!” (Elena Severin)

Văzând implicarea activă a Bisericii Ortodoxe Române, locuitorii din sat au devenit mai încurajaţi şi au reuşit şi ei să îşi refacă gospodăriile, chiar dacă mai târziu decât ceilalţi (în primăvara anului 2006). Cu emoţie, dar şi cu bucurie, părintele paroh ne-a mai spus şi că „au fost însă şi nemulţumiţi datorită ispitei încercărilor, dar toţi s-au întors la biserică şi şi-au cerut iertare!”

„Sinistraţi pentru sinistraţi”

Lecţia încercării din vara anului 2005 a fost învăţată de către oamenii din Torceşti. „Încercarea inundaţiilor a făcut ca această comunitate să fie mai unită, mai sensibilă la nevoile celor din jur, mobilizându-se pentru ajutorarea celorlalţi” ne arată părintele Petru. Astfel, la rândul său, parohia Torceşti a sărit în mijlocul sinistraţilor din alte zone ale ţării, oferind din puţinul lor, ajutoare umanitare sinistraţilor din localitatea Mănăstirea, judeţul Călăraşi (în urma inundaţiilor din 2006) sau celor din localitatea Arbore din judeţul Suceava (2007). De asemenea, o grupă de 20 de tineri voluntari au participat la evacuarea unor case din oraşul Tecuci, în vârtejul inundaţiilor din anul 2007.

În vara acestui an, parohia a sprijinit, prin donaţie de alimente, pe jandarmii, lucrătorii şi voluntarii care au participat la realizarea digului care să protejeze cartierul Valea Oraşului din municipiul Galaţi.

Satul Torceşti, astăzi

Astăzi, localitatea Torceşti are rănile vindecate. Oamenii sunt mulţumiţi şi bucuroşi şi datorează acest lucru bisericii şi păstorului lor duhovnicesc, părintele Petru. „Oamenii sunt fericiţi că nu s-au mutat şi că le-am dat o mână de ajutor!” mărturiseşte emoţionat părintele.

Dar mulţumirea pentru binefăcători nu se uită niciodată. Astfel, am aflat că „în fiecare an, pe data de 13 iulie, ziua când s-au produs inundaţiile, se săvârşeşte Sfânta Liturghie, se face parastas pentru victimele de atunci, dar şi rugăciune de mulţumire pentru binefăcători. Apoi toţi credincioşii se strâng la agapa frăţească.”

Părintele paroh ne-a mai dezvăluit un amănunt: în ziua când Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist a trecut la cele veşnice, satul Torceşti a fost în doliu, iar părintele a însoţit delegaţia Protoieriei Tecuci în ziua înmormântării, la Bucureşti, aducând omagiul credincioşilor Părintelui Patriarh şi binefăcătorului lor. De asemenea, la parastasul de 40 de zile, tot satul a participat la slujba de la biserică, mulţi având lacrimi sincere în ochi, rugându-se pentru „veşnica odihnă” a binefăcătorului lor.

Anunțuri

1 comentariu »

  1. Gabita ta Said:

    Prin incercari, Dumnezeu ne apropie mai mult de EL!


{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: