Archive for Iulie, 2010

Căldură…

Afară e cald de poţi să topeşti

Gheţari de oţel şi aştri cereşti;

E cald ca şi cum o gigantică lavă

Pârjoleşte-i, în cale, natura întreagă.

… continue reading this entry.

Torceşti, satul care mai există datorită bisericii

Cumplitele inundaţii din urmă cu 5 ani, au făcut ca localitatea gălăţeană Torceşti să fie devastată de ape. 190 de case şi gospodării au fost afectate, astfel că oficialităţile judeţene au dispus strămutarea satului. Dar pentru că biserica parohială, şi ea afectată în urma deluviului a fost restaurată şi sfinţită chiar a doua zi după retragerea apelor, săvârşindu-se apoi zilnic Sfânta Liturghie prin care s-a cerut mila şi ajutorul lui Dumnezeu, oamenii nu au vrut să îşi părăsească vetrele de locuit.

A contat mult şi faptul că primele case (în număr de 20) au fost construite de Patriarhia Română în colaborare cu Episcopia Dunării de Jos, în decurs de numai 4 luni, ceea ce a făcut ca oamenii să îşi recapete speranţa şi să treacă mai uşor peste dificultăţile apărute.

… continue reading this entry.

De prin lume adunate – Partea a II-a

Continui astăzi seria „De prin lume adunate” cu partea a doua, intitulată: „Ziceri de pe la noi”.

„Istoria, în general, o scriu învingătorii. Cei învinşi fac literatură!” (Adrian Păunescu)

„Poezia înseamnă nefericire, dar adeseori nefericire învinsă!” (Adrian Năstase)

„… la barza chioară îi face Dumnezeu cuibul!…” (Dan Chişu)

„Cu cât durează misterul mai mult, cu atât durează căsnicia mai mult!” (Singur sub duş, Dan Chişu)

„Răbdarea se antrenează!” (Dan Chişu)

„Cred că mariajul este un exerciţiu de voinţă şi de toleranţă, mult mai greu şi, bineînţeles, că mult mai lung decât armata!” (Singur sub duş, Dan Chişu)

… continue reading this entry.

Din minunata lume acvatică (3)

Din minunata lume acvatică (2)

Din minunata lume acvatică (1)

Exerciţiu de poezie

Inundaţiile din ţara noastră mi-au creat premisele pentru noi versuri care, în ultimul timp, datorită căldurii şi a lipsei ploilor, m-au văduvit de inspiraţia pentru finalul acestora. Vă invit pe dumneavoastră să mă ajutaţi, într-un exerciţiu de poezie, aşa cum l-am numit eu, sub titlul de „Inundaţia”. Iată textul:

Apa dragostei nebune

Adunată de la lume

Ne loveşte drept în spate

Inundând suflete sparte.


Cu lopeţi de gânduri vagi

Sentimentele – desagi,

Încercăm, o clipă doar,

Ca să punem stăvilar.


Dar durerea dintre noi

Ne izbeşte înapoi

Şi rămânem fără scut

În abisul început…

Ce ziceţi? Încercaţi?

Inundaţiile – Sărbătoare naţională

„Peste fiecare Golgotă a neamului, Românul are vocaţia de a pune un grătar cu mici!” spunea marele om de litere şi filosof, Octavian Paler, biciuind, prin cuvânt drept, mârlănia care a devenit clasică, a naţiunii noastre.

Într-adevăr, atunci când destinul nemilos al ţării (în oricare formă a lui) cere unitate, solidaritate, într-ajutoare, sau măcar prilejul la meditaţie sinceră, Românul îşi vede de ne-omenia lui, şi se bucură de răul celălalt.

Inundaţiile, care aproape că ne lovesc în fiecare an (pentru că suntem prea incapabili ca popor să-i punem stăvilar) ne fac să ne dezbinăm şi mai tare, să bârfim necazul altora şi să rămânem imuni, de la mic până la mare, la orice formă de ajutorare a semenului.

La Galaţi, unde în aceste zile, Dunărea ameninţă cartierul Valea Oraşului, echipe de jandarmi, de militari ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi sute de voluntari încearcă să construiască un dig de 1,5 m înălţime şi 4,5 km lungime, pentru a apăra pe locuitorii de aici.

Dar, oare aşa să fie?

… continue reading this entry.

De prin lume adunate – Partea I

Sub titlul „De prin lume adunate am strâns câteva maxime ale unor oameni mari (sau nu) din diferite ţări ale lumii, în care se vorbeşte despre diferite ipostaze ale vieţii. Astăzi, vă ofer partea I.

„Mi-e scârbă de oamenii care te atacă în public, iar apoi îţi cer scuze în particular.” (Talleyrand)

„Dragostea cea mai puternică este cea care-şi poate manifesta slăbiciunea!” (Paolo Coelho, Unsprezece minute)

„De când am fost alungaţi din paradis, facem pe cineva să sufere. E inevitabil!” (Paolo Coelho, Unsprezece minute)

„… durerea e prietena femeii.” (Paolo Coelho, Unsprezece minute)

„… ce nu văd ochii, inima nu simte…” (Paolo Coelho, Unsprezece minute)

„… brazilienii au o supersiţie ciudată: când vizitează pe cineva pentru prima oară, nu pot deschide ei uşa la ceasul plecării, căci, dacă ar face asta, nu s-ar mai întoarce niciodată în casa aceea.” (Paolo Coelho, Unsprezece minute)

… continue reading this entry.

Din cultura audio-vizualului

Radio-televiziunea nu oferă publicului doar „perle” de exprimare, de incultură sau de stupiditate, ci şi câteva mostre de înţelepciune, într-adevăr, mult mai reduse ca număr. Ca dovadă sunt cele câteva texte strânse de mine în caietele mele de însemnări şi pe care le ofer şi dumneavoastră în cele ce urmează: … continue reading this entry.

Postmodernism şi portmodernism românesc

Postmodernismul este o mişcare artistică, în arhitectură sau filosofie sau o condiţie, presupusă a surveni după, sau ca reacţie la modernism.

Deoarece post-modernismul a fost subiectul unor dezbateri partizane, sunt tot atâtea definiţii ale curentului, câţi teoreticieni există. Chiar dacă cineva i-ar formula o definiţie, un filosof postmodern ar dori să o deconstruiască şi pe aceea.

Cronologia postmodernismului începe în anul 1920 odată cu emergenţa mişcării dadaismului, care propunea colajul şi accentua rama obiectelor sau a discursurilor, drept fiind cea mai importantă, mai importantă chiar decât opera însăşi. Un alt curent ce a avut un impact fantastic asupra postmodernismului a fost existenţialismul, care plasa centralitatea naraţiunilor individuale, drept sursă a moralei şi a înţelegerii. Cu toate acestea, abia spre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, atitudinile postmoderne au început să apară.

… continue reading this entry.