Istoria este făcută de cei puternici!… dar “cei mici” sunt datori să nu uite ororile şi pe cei care au vrut aceasta istorie!
Iată “Golgota Basarabiei” – un film documentar despre atrocităţile comunismului rusesc asupra românilor din stânga Prutului!
Să luăm aminte!
Ascultând de atâtea ori melodia “Nebun de alb” a lui Emerich Imre, am simţit inspiraţia de “a da un răspuns” la genialele versuri ale inegalabilului Adrian Păunescu.
Astfel, sub titlul “Pat!” vă propun interpretarea mea (deşi e mult spus răspuns, ci cred că e, mai degrabă, o poezie inspirată de acest motiv poetic – şahul).
Enjoy!
Pat!
Ştiu că în curând va veni şi ziua
În care n-o să mai am să-ţi să spun nimic,
Vei simţi şi tu şi vei spune „piua!”
Jocului acesta de dragoste stupid.
N-am avut victorii, n-am avut înfrângeri,
N-am avut ambiţii, şi nici vise, ah!
Am avut doar teamă – două mari constrângeri,
Ca la o remiză albă de la şah.
Ne vom sinucide lupta fiecare
Şi vom fugi aprig, care încotro,
Cu măştile aspre, artificiale,
Într-un joc mai amplu, poate domino?…
Dacă viaţa este ca un joc de table
Cu un zar al sorţii spre noroc/ ghinion,
Să rămâi Regină a pieselor albe,
Şi doar eu, acelaşi, un negru pion!
Când erai copil plăpând
Şi-ascundeai în tine teama,
Te veghea un înger sfânt
Cu iubire. Era mama!
Paşii când îi rătăceai
Fără ca să îţi dai seama
Chiar pierdut de te credeai
Te afla de-ndată mama!
Mai târziu, mărit fiind,
Luând lumea cu de-a valma,
De pe orice drum gonit
Te-aştepta acasă mama!
Cu casă şi cu micuţi,
Care grabnic îţi cer hrana,
Se întâmplă să mai uiţi,
Uneori, ce face mama!
Când de bine văduvit
Se aşterne aspru toamna,
De te simţi nenorocit
Lângă-i tine numai mama!
De ce-l iubesc pe Păunescu?
Mi se tot pune întrebarea
Des însoţită de-ndignarea,
De răutăţi şi-asemeni restu’.
Dar nu răspund la provocare;
Şi mutre negre se adun’
Spunându-mi sec: „E un nebun
Idealist din lumea mare!”…
Şi las privirea în pământ-
Cum ar putea să înţeleagă
Un om şi-o operă întreagă,
Când nici ei nu ştiu cine sunt?!!!
Când tăinuiesc fraudulos
Idei şi fapte evidente,
Crezând că-s simple accidente,
Orice cuvânt e de prisos.
Dar totuşi tac, nu mă fălesc
Cu adevărul drept şi drag;
De pe al „nebuniei” prag
Privesc Lumini cum se topesc!…
Iubita mea m-a
certat astăzi
că nu i-am
dăruit niciun
mărţişor
ca să se bucure şi ea
de primăvara promisă…
O, tu, cea care eşti
firul
neprihănit
al tainei
din viaţa mea
îngemănat cu cel roşu
al patimilor mele,
nu ai simţit,
când
ţi-am împlântat,
cu însăşi boldul
dorinţei mele,
inima mea însângerată
în pieptul tău,
ca să
trăieşti,
pururea,
o primă-
vară
nesfârşită…
(deşi, în locul
gol
din
sufletul meu,
chipul tău…
arde)
 | Nadia Mihaila Tuchel on Un loc pentru bucuria copiilor… |
 | Gabita ta! on I’m back! |
 | Anca on Junimea şi rolul ei în cultura… |
 | Ducan Razvan on Despre mine |
 | iuliana oncioiu on Sfinţiri de biserică în judeţu… |
 | sarytutzaa on Mărţişor |
| Gabita ta on Primul hram al Parohiei „Sfânt… |
 | adzidus on Primul hram al Parohiei „Sfânt… |
| adzidus on Şi dacă… |
 | Ina on Şi dacă… |
| adzidus on Gara sinucisă |
 | Ana on Gara sinucisă |
| adzidus on Gara sinucisă |
| Ana on Gara sinucisă |
| adzidus on Gara sinucisă |
|
